Ceaușescu și poporul

Societatea românească a fost ținută până la evenimentele din decembrie 1989 sub controlul unei mulțimi de politruci ce inoculau ideea că Nicolae Ceaușescu a fost cel mai mare conducător din istoria neamului, ceilalți regi și voievozi fiind termeni de comparație pentru a sublinia genialitatea liderului comunist. Democrația implică o gândire liberă în domeniul politic, dar oamenii s-au plictisit de campaniile electorale și de emanații partidelor, pasionați de acumularea primitivă de capital. Aceștia se discreditează permanent și cel mai des folosit termen este cel de hoț. Masele nu gândesc și imediat s-a ajuns la concluzia simplă că tot înainte de 1989 era mai bine și că nu s-a făcut nimic după revoluție. Oare să fie adevărat?

S-a construit mult înainte de 1989 după indicațiile de partid, dar acestea veneau de peste Prut și copiau un model mort încă de la naștere. Erau ridicate construcții gigantice, dar care nu aveau vreo urmă de rentabilitate. Transfăgărășanul este un drum descris drept foarte frumos prin creierii munților, dar utilitatea economică a lăsat de dorit. A fost realizat în perioada 1970 – 1980, dar exploatarea turistică s-a lăsat așteptată până la căderea comunismului. Drumul nu era interesant pentru că natura nu permitea circulația noaptea și în sezonul rece, mult mai lung decât ce se vede în câmpie. Nici n-a fost finisat prin amenajarea de glisiere și iluminat. Dictatorul a inițiat construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră și s-a muncit din greu la spargerea rocilor dure ale Dobrogei până în anul 1987. Au fost costuri enorme de producție și veniturile s-au lăsat din nou așteptate. S-a calculat că vreo șase secole sunt suficiente pentru amortizarea giganticei lucrări hidrotehnice. Bugetul statului a fost îngropat apoi în Canalul Dunăre – București, capitala urmând să devină port fluvial deoarece se considera că transportul naval are cele mai mici costuri. N-a reușit vreun expert să-i explice faptul că săparea de canale era esențială în secolele trecute, comerțul intern și internațional de mărfuri fiind acum centrat în jurul ideii de viteză pentru ca un client să fie servit cu produsul ales în timp util și indiferent de cantitatea aleasă. Problema era că industria socialistă nu prea oferea mărfuri utile populației și magazinele erau admirabil de goale. Este interesant de observat că unii politicieni democrați reiau ideile dictatoriale și demonstrează că au o pregătire redusă în teoria Economiei.

O altă parte a bugetului era îngropată în Casa Poporului, construcție definită drept faraonică, dar care n-a produs ceva până la prăbușirea regimului criminal. Au fost aduse materiale de calitate superioară din toate colțurile țării si lucrările erau efectuate de mase de oameni. Munca era efectuată inclusiv și noaptea la lumina reflectoarelor într-o perioadă în care populația stătea în întuneric și apartamente înghețate. Lucrările au continuat până când s-a putut organiza în interiorul luxos activitatea Parlamentului României. Clădirea este neterminată și a rămas o gaură neagră în ceea ce privește consumul de energie. Interesant este de precizat că și orașul București este un imens aspirator de resurse din cauză că a fost supradimensionat în perioada comunistă. S-au pustiit teritorii vaste pentru a se aduce populația în fabricile ridicate după modelul sovietic și, în loc de case personale, să fie înghesuită în adevărate celulare greu de încălzit. Satul tradițional românesc s-a ofilit an de an prin plecarea tinerilor. Au pierit treptat și cei ce erau pasionați de agricultură. Regimul comunist a însemnat un lung război împotriva țăranului ce iubea pământul, cel ce săruta țărâna înainte de înfigerea lamei plugului.

România socialistă a fost ridicată în jurul ideii de război al întregului popor pentru apărarea patriei. În realitate, era vorba de pregătirea bazei materiale pentru cucerirea planetei. Nicolae Ceaușescu a făcut totul după ideile staliniste, multe preluate în variante asiatice. Nu s-a gândit sa fie un conducător benefic pentru cei din categoriile nefericite. Ideologia politică egalitarista nu are vreo legătură cu oamenii văzuți drept carne de tun.

Nu s-a făcut ceva pozitiv pentru neamul românesc!

Din păcate, poporul român a uitat experimentele și teroarea la care a fost supus de cel ce era călăul acceptat de centrul de putere de la Moscova. N-a existat vreo urmă de patriotism în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu. Masele adoptă logica adorației și rațiunea lipsește, teoria fiind dezvoltată de marele psiholog Gustave Le Bon.

Sursă imagine: Flickr